"MANIFESTUL DIZABILITATII" IN ROMANIA
GRUPUL DE INITIATIVA PENTRU CONSTITUIREA CONSILIULUI NATIONAL
AL DIZABILITATII (HANDICAPULUI) IN ROMANIA (GIC-CNDR)
Invita organizatiile neguvernamentale din acest domeniu sa consulte textul
proiectului:
"MANIFESTUL DIZABILITATII"(HANDICAPULUI) IN ROMANIA
Opiniile cu privire la acest document, precum si adeziunea celor interesati pot fi
comunicate pe adresa:
Centrul de Resurse RENINCO, Str. Gen. Berthelot nr. 20, sector 1, Bucuresti
Tel/fax 312 92 94 sau 312 96 05
E-Mail: crr@reninco.ro
Persoana de contact: Traian Vrasmas
MANIFESTUL DIZABILITATII (HANDICAPULUI) IN ROMANIA
Proiect, 13.10 2003
INTRODUCERE
Procentul persoanelor cu dizabilitati (handicap) in lume, potrivit documentelor si statisticilor ONU este in medie de 10%. In SUA se apreciaza ca numarul acestor persoane reprezinta 20% din populatie, iar in tarile europene traiesc 37 de milioane de persoane cu dizabilitati - ceea ce presupune ca o familie din patru are o persoana cu dizabilitati Procentul acestor persoane in Marea Britanie este de 15%, in Spania, Germania si Polonia de 9-10%. Datele oficiale existente in Romania o situeaza mult sub procentul de 10% din populatie, ceea ce impune o analiza serioasa a acestui aspect.
Anul European al Persoanelor cu Dizabilitati (Handicap) - 2003 - a impulsionat si in Romania, miscarea spre
UNITATE SI COEZIUNE A ORGANIZATIILOR PERSOANELOR CU DIZABILITATI, pentru a determina
cresterea nivelului de consultare a organizatiilor acestor persoane. In primavara acestui an, la initiativa si cu sprijinul financiar al
FORUMULUI EUROPEAN AL DIZABILITATII (EDF), sapte organizatii nationale si-au unit eforturile, formand
GRUPUL DE INITIATIVA PENTRU CONSTITUIREA CONSILIULUI NATIONAL AL DIZABILITATII (HANDICAPULUI) IN ROMANIA
(GIC-CNDR).
ORGANIZATIILE PARTENERE (in ordine alfabetica):
Asociatia Handicapatilor Neuromotori din Romania (AHNR)
Asociatia Nevazatorilor din Romania (ANR)
Asociatia Nationala a Surzilor din Romania (ANSR)
Asociatia RENINCO Romania
Fundatia Estuar
Liga Nationala a Asociatiilor pentru Sprijinirea Handicapatilor Mintal din Romania
(LNASPHMR), in curand Romania Inclusiva
Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania (ONPHR)
Aceste organizatii (precum si altele, care speram sa ni se alature) considera ca foarte importanta unificarea vocilor care activeaza in beneficiul persoanelor cu dizabilitati, iar aceasta "noua forta" sa aiba ca rezultate o informare si o comunicare corecta, o mai buna vizibilitate si un impact sporit in dialogul social.
Printre obiectivele majore ale GIC-CNDR se afla elaborarea si diseminarea prezentului
MANIFEST, ca expresie a vointei unite a organizatiilor societatii civile, din domeniul
dizabilitatii.
Ce este manifestul dizabilitatii?
Manifestul dizabilitatii este un document prin intermediul caruia persoanele cu dizabilitati, organizatiile si reprezentantii intereselor lor, isi transmit problemele si asteptarile autoritatilor publice, altor organizatii, societatii in general.
De ce este necesar un asemenea manifest?
Acest manifest este primul demers, din Romania, intreprins de persoanele cu dizabilitati si reprezentantii intereselor lor, orientat spre comunicarea directa cu clasa politica, cu societatea careia ii
apartin.
Oricine va citi acest manifest:
- Va cunoaste mai bine situatia CETATENILOR cu dizabilitati
- Va intelege cum isi vad EI viitorul
- Va afla care sunt principiile unei societati pentru toti, in care statutul de cetatean ESTE o realitate, pentru toata lumea.
I. PRINCIPII SI VALORI: VIZIUNEA NOASTRA
1. Dizabilitatea (handicapul) este o problema juridica, de drepturi ale omului si cetateanului, este un obiect al
eticii.
Dizabilitatea - forma a experientei umane
Dizabilitatea reprezinta afectarea uneia sau a mai multor functii esentiale ale fiintei umane, de natura sa diminueze libertatea de expresie sau de actiune a acesteia. In cazul persoanelor cu dizabilitati, exercitarea drepturilor omului trebuie sa conduca la eliminarea integrala sau la reducerea incidentei dizabilitatii, in functie de caracterul si gradul acesteia, de activitatea asumata de subiect, etc. Oamenii sunt fiinte morale, deci libere si responsabile, avand prin urmare puterea de a-si depasi
handicapul.
Solidaritate sociala activa
Societatea, al carei echilibru si coeziune sunt determinate de valorile morale si de exercitiul libertatii, are datoria de a coopera la eliminarea sau reducerea efectelor handicapului in viata unora dintre membrii sai, adica a unei minoritati mai greu vizibile. Societatea, in ansamblul ei, trebuie sa fie constienta ca, in viata oricaruia dintre componentii sai poate sa survina, oricind, un handicap.
Demnitate si valoare umana pentru toti
Toti oamenii sunt nascuti liberi si egali, in demnitate si drepturi. Persoanele cu dizabilitati au demnitate si valoare sociala, la fel ca toti ceilalalti oameni. Dorim, in primul rand, o societate incluziva, in care statutul de cetatean sa devina o realitate, pentru toata lumea.
2. Dorim drepturi si sanse egale, nu caritate (mila). Realitatea si etica sanselor egale
Atitudinea societatii trebuie sa fie una de sprijin adecvat, pentru a ne asigura
drepturi si sanse egale de afirmare, in viata individuala si sociala si nu cea de mila sau de ingrijire permanenta (similara celei acordate bolnavilor).
Sansele persoanelor valide si ale celor cu dizabilitati nu sunt, in mod natural, egale, in fata exigentelor existentei. Rezulta ca egalizarea acestor sanse trebuie sa devina o valoare morala si o tinta de atins, constientizata clar de societate. Realizarea acestui deziderat presupune si un efort de creativitate umana. Societatea are obligatia de a crea sanse egale pentru persoanele cu dizabiltati, prin mijloace legislative, politico-administrative, organizatorice si tehnologice. Cea mai inalta tehnologie trebuie pusa in slujba sanselor egale.
Refuzul societatii de a colabora la eliminarea efectelor negative ale dizabilitatii, atitudinile discriminative, stigmatizante, marginalizante trebuie condamnate prin lege. Statele Europei, (inclusiv Romania, tara in curs de aderare la Uniunea Europeana) trebuie sa adopte acte normative corespunzatoare si sa le puna in
aplicare.
3. Nondiscriminarea, conjugata cu actiunea pozitiva conduc la includere
sociala.
Aceasta dubla abordare presupune, pe de o parte, fundamentarea politicilor si practicilor privind persoanele cu dizabilitati din perspectiva drepturilor si aspiratiilor generale, ca fiinte umane.
Pe de alta parte, este necesara, in acelasi timp, abordarea din perspectiva drepturilor si necesitatilor specifice, cu caracter compensator, respectiv se impun actiuni pozitive, de egalizare a sanselor. O exemplificare a principiului de actiune necesar in vederea egalizarii sanselor este gratuitatea accesului insotitorului unei persoane cu dizabilitati la diverse servicii care se platesc (servicii asigurate in general tuturor oamenilor).
4. Dizabilitatea si persoanele cu dizabilitati trebuie luate in considerare in toate ariile
vietii
Dizabilitatea este o problema a intregii
societati.
Aceasta presupune pregatirea si adaptarea continua in toate sferele (sectoarele) vietii, pentru primirea si mentinerea acestor persoane in curentul principal al vietii sociale. Drepturile generale si specifice ale persoanei cu dizabilitati trebuie sa fie aplicate de asa maniera incit sa favorizeze dezvoltarea plenara a personalitatii subiectului uman, in orice domeniu.
Toate autoritatile nationale/locale sunt responsabile pentru includerea sociala a persoanelor cu
dizabilitati, aceasta fiind un obiectiv principal al politicilor sociale, familiale, educationale a tuturor factorilor implicati (inclusiv ONG-urile persoanelor cu dizabilitati).
Conditia fundamentala a oricarei actiuni pozitive a societatii o reprezinta eliminarea izolarii persoanelor cu dizabilitati, prin mijloace si metode care sa confere caracter benefic interactiunii dintre cei izolati si mediul social.
Societatea are datoria de a institui pentru persoanele cu dizabilitati sanse egale, in urmatoarele domenii: Ingrijirea sanatatii, cu accent pe afectiunile potential handicapante. Educatie. Pregatire profesionala. Incadrare in munca. Participare la viata generatiei sale. Viata sexuala obisnuita. Viata de familie integrala. Acces la cultura si informatie. Prezenta in comunitate si participare liber consimtita la viata comunitatii. Acces deplin in mediul comunitar si in cel natural. Posibilitatea de a calatori. Servicii cu caracter compensator, in functie de tipul si gradul dizabilitatii. Acces la siturile culturale, la spectacole si la surse de divertisment. Acces la functiile politice si de conducere administrativa, pentru cei care dispun de capacitatea si performanta necesare. Acces la forurile mediatice, in vederea promovarii unei imagini pozitive, dar realiste.
5. Respectul pentru opinia si diversitatea miscarii dizabilitatii
Pentru schimbarea perceptiilor sociale si a atitudinilor (adesea negative) referitoare la persoanele cu dizabilitati trebuie ca vocea acestora sa fie ascultata si valorizata -
"Nimic despre noi fara noi".
Trebuie respectata opinia organizatiilor care reprezinta sau apara persoanele cu dizabilitati, de diferite tipuri.
Este importanta intarirea rolului social al acestor organizatii si incurajarea definirii celui mai eficient mod de organizare al lor.
In instituirea si practicarea constanta a sanselor egale, in functie de orice fenomen social, consacrat sau nou, este necesara si implicarea organizatiilor persoanelor cu dizabilitati sau a reprezentantilor acestora.
Trebuie respectata diversitatea larga a populatiei persoanelor cu dizabilitati, din punct de vedere al relevantei si valorii, indiferent de tipul sau nivelul de dizabilitate ori de localizarea
geografica.
6. O societate care include persoanele cu dizabilitati este o societate mai buna pentru toti
Egalizarea sanselor presupune ca societatea are datoria de a asigura egalizarea sanselor tuturor oamenilor, inclusiv a celor cu dizabilitati. Societatea trebuie sa beneficieze de experienta de viata si de valoarea umana a fiecarei persoane, inclusiv a celei cu dizabilitati. Recunoasterea individualitatii, a necesitatilor si intereselor specifice si de grup ale persoanelor cu dizabilitati - recunoasterea diversitatii - presupune umanizarea, democratizarea si imbogatirea comunitatii. Diversitatea umana este o resursa si o valoare sociala importanta. O exemplificare a acestei idei este faptul ca rampele care permit accesul persoanelor in carucioare rulante se dovedesc folositoare si altor utilizatori (de pilda persoanelor care insotesc carucioare cu copii
mici).
7. Adoptarea modelului social - catre o societate care include si persoanele cu dizabilitati
Modelul social presupune trecerea de la o conceptie (strict medicala) care explica dizabilitatea numai prin individ (care trebuie ?reparat?) la
identificarea si eliminarea discriminarii si a tuturor barierelor sociale. Aceasta schimbare inseamna:
- Abordarea multidisciplinara, in identificarea, cunoasterea si satisfacerea nevoilor si drepturilor persoanelor cu dizabilitati; nu numai medicina, ci si psihologia, asistenta sociala, educatia etc., precum si piata muncii au ponderi la fel de insemnate.
- Responsabilizarea sectoriala (a tuturor autoritatilor si domeniilor vietii sociale); numai astfel se poate asigura efectiv abordarea problematicii dizabilitatii din perspectiva drepturilor omului, a principiilor eticii si solidaritatii sociale.
8. Dreptul la viata independenta si la autoderminare
Este necesara respectarea libertatii de optiune in asigurarea drepturilor generale si specifice (de egalizare a sanselor) ale persoanelor cu dizabilitati, inclusiv cu privire la insertia sociala. Dreptul de alegere presupune si o deplina constientizare a implicatiilor si riscurilor.
Trebuie incurajata optiunea de a participa la preocuparile propriei generatii, precum si posibilitatea de reunire in structuri sau organizatii ale persoanelor cu dizabilitati.
II. DESCRIEREA SITUATIEI ACTUALE: PROBLEME SI BARIERE INTALNITE,
EXCLUDEREA SOCIALA
Preambul - contextul legislativ-admnistrativ
In prezent, in Romania persoanele cu dizabilitati beneficiaza in principal de anumite drepturi si facilitati, in conformitate cu Legea 519/2002. Aceasta lege are multe omisiuni, face diferente intre persoanele cu handicap in functie de varsta si deficienta cauzatoare de handicap, nu elimina barierele existente si nu previne aparitia altor bariere, cu care se pot confrunta persoanele cu dizabilitati: educationale, acces la bunuri si servicii, locuri de munca, viata independenta etc.
Alte legi fac putine referiri la persoane cu dizabilitati sau nu se aplica - ca de pilda legea sanatatii mentale, din care multe prevederi nu se aplica.
In urma restructurarii Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, noile atributii ale Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) ale Inspectiilor Regionale, desfiintarea Inspectoratelor de Stat Teritoriale pentru Persoanele cu Handicap si preluarea unor atributii ale acestora de catre Consiliile Judetene, fac actuala lege 519/2002 incompleta, greu de aplicat si partial nefunctionala. Tinand seama de aceste schimbari, de conditiile sociale reale si de exigentele contemporane in materie, se impune adoptarea unei legislatii corespunzatoare.
Desi politicile nationale au inceput sa prevada nevoia de dialog social, de colaborare si de abordare integratoare in problemele care privesc persoanele cu dizabilitati, in fapt, in fiecare sector social, problemele persoanelor cu dizabilitati sunt tratate separat, uneori chiar evitate ori ignorate.
In problematica dizabilitatii se sesizeaza inca o lipsa de colaborare, intre diferite organisme guvernamentale.
Schimbarile promovate, la nivelul autoritatilor si institutiilor care se ocupa de problematica persoanelor cu dizabilitati, nu sunt suficiente, pentru a determina o schimbare la nivel comunitar si social larg.
Bariere si probleme de ordin general
In Romania Anului 2003, persoanele cu dizabilitati nu sunt inca respectate, ca persoane cu drepturi egale si nu li se recunoaste, pe deplin, valoarea si demnitatea umana.
In acest moment in Romania, persoana cu dizabilitati se confrunta cu o serie de handicapuri create de societate. Drepturile fundamentale sunt incalcate, nu prin modul in care sunt formulate si stipulate in legislatie ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele. Persoanele cu dizabilitati constituie un grup defavorizat, marginalizat si nu de putine ori supus discriminarii.
Constiinta si perceptia sociala continua sa fie dominate de modelul medical - dizabilitatea deriva numai de la individul in cauza, este adesea echivalata cu o boala - modelul milei (caritativ-filantropic) si cel al cetateniei reduse. Convingerea larg raspandita este ca persoanele cu dizabilitati sunt persoane limitate, fara posibilitati de a invata si participa la activitati importante, ca atare ele sunt considerate dependente. Adeseori persoanele cu dizabilitati sunt apreciate numai prin prisma productivitatii lor sociale. Alte atitudini frecvente sunt indiferenta, dispretul ori teama fata de problematica dizabilitatii.
Persoanele cu dizabilitati nu au inca o voce adecvata, la nivelul proiectarii politicilor sociale si nu li se acorda inca locul cuvenit, ca participanti si decidenti in elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societatii. Ele fie nu sunt consultate, fie nu li se accepta sau nu li se integreaza punctele de vedere, fie nu sunt informate de loc.
Persoana individuala nu isi cunoaste, de multe ori, drepturile si interesele, se simte singura, izolata. Sunt putine organizatii care orienteaza individual, pe cei care au dizabilitati.
Miscarea neguvernamentala, de afirmare a demnitatii si drepturilor persoanelor cu dizabilitati este destul de puternica si in dezvoltare. Exista insa putine retele sau alte mecanisme de colaborare si dialog la nivel national, iar cele existente nu sunt sprijinite suficient.
Relatiile dintre persoanele cu dizabilitati si profesionisti - care acorda sprijin realizarii conditiilor necesare integrarii si autonomiei lor sociale - sunt inca incordate, de autoritate si comunicare limitata, din partea profesionistilor, de neincredere reciproca.
Desi se cunosc multe experiente pozitive, parteneriatul real intre organismele statale si organizatiile persoanelor cu dizabilitati este inca insuficient dezvoltat: la nivel decizional, la nivelul acordarii serviciilor si in asigurarea orientarii spre formele si structurile de sprijin necesare.
Mass-media prezinta adesea dizabilitatea ca pe o problema de "caritate si filantropie", si nu ca un subiect de respectare a drepturilor fundamentale ale omului.
Desi a inceput promovarea la nivel local si national a imaginii corecte si in general a politicii adecvate fata de persoanele cu dizabilitati, consideram ca asigurarea identitatii lor personale, a autonomiei, a participarii la viata sociala productiva, la cea culturala, de timp liber etc., nu sunt inca realizate la nivelul standardelor internationale - nici la nivelul politicilor, nici la cel al atitudinilor si practicilor sociale.
Situatia in educatie
Reforma la nivelul scolii nu initiaza inca o viziune/abordare sistemica, in sensul educatiei pentru toti si pentru fiecare copil. Dizabilitatile sunt inca privite in scoala in mod discriminativ.
Desi politicile prevad nevoia de integrare educationala si scolara a tuturor copiilor, realitatea demonstreaza ca exista inca multi copii cu dizabilitati in afara
scolii.
In politica educationala exista elemente de demagogie integrationista sau segregationista. Nu exista inca o politica coerenta a autoritatilor pentru sprijinirea copiilor cu dizabilitati integrati in scolile obisnuite. Integrarea copiilor cu dizabilitati in scolile obisnuite se face uneori cu sacrificarea acestora, fara adaptarile si sprijinul corespunzator necesar, fara pregatirea adecvata, in educatie speciala, a cadrelor didactice.
Scolile speciale nu sunt suficient pregatite, pentru a satisface necesitatile de educatie ale copiilor cu dizabilitati severe si profunde sau pentru a deveni centre de resurse ale comunitatii.
In politica si practica recenta au aparut unele confuzii, intre institutiile rezidentiale de protectie a copilului si internatele scolilor speciale, ceea ce a condus, nejustificat, la transformarea majoritatii acestor internate scolare in centre de plasament.
Pregatire profesionala si angajarea in munca
Obtinerea unei munci calificate este conditionata de accesul persoanelor cu dizabilitati la structurile de educatie, de orientare si formare profesionala.
Sistemul de pregatire profesionala si nomenclatorul de meserii sunt anacronice. Nomenclatorul risca sa nu valideze oficial pregatirea profesionala in specialitati - pe care acest document nu le prevade.
La ora actuala, in Romania, au loc de munca doar 12.183 de persoane cu dizabilitati (2,93% din numarul total al acestor persoane). Aceasta situatie grava se datoreaza mai multor conditii, inclusiv faptului ca in capitolul "Incadrarea in munca a persoanelor cu handicap" din Legea 519/2002 nu exista referiri la orientare si formare profesionala, la educatie incluziva, care sa implice o sustinere educativa, ajutor tehnic si sprijin individualizat, pentru ca persoanele cu handicap sa poata avea o meserie. Legea actuala nu-l face face interesat efectiv pe angajator, ci-l determina sa plateasca o amenda si sa refuze angajarea. Majoritatea facilitatilor se acorda unitatilor protejate existente si acreditate (23 in Romania), dar nu se acorda nici o facilitate pentru infiintarea si functionarea timp de 6-12 luni a altor unitati protejate.
Legislatia romaneasca nu este in concordanta cu Directiva 192 a U.E. privind nediscriminarea la locul de munca.
Serviciile comunitare
In Romania exista un numar important de persoane cu dizabilitati in institutii rezidentiale mari, in particular persoane cu dizabilitati intelectuale si psihice (boli psihice).
Serviciile comunitare sunt inca in faza incipienta de dezvoltare. Cele oferite de organizatiile persoanelor cu dizabilitati sunt insuficient promovate si valorizate. Exista norme legislative rigide si excesiv birocratice - ca de pilda cele legate de obtinerea autorizatiilor de functionare, reglementarile legislatiei contabile - care impiedica sau limiteaza nejustificat dezvoltarea acestor servicii.
Este cunoscuta lipsa unei finantari coerente si durabile pentru serviciile furnizate de ONG-uri.
Nu este asigurata sustenabilitatea unor proiecte de succes, fiind promovate cateodata servicii ineficiente sau asigurate de persoane fara experienta sau specializare.
Lipsesc servicii esentiale, necesare mai ales in cazul persoanelor in viata carora un handicap a survenit la varsta adulta.
Trebuie mentionat in context si centralismul excesiv, care inca domina sistemul de
protectie.
III PROPUNERI PRIVIND MISCAREA DE LA SITUATIA CURENTA LA VIZIUNE
Preambul
Anul European 2003 trebuie sa reprezinte ocazia de a acorda persoanelor cu dizabilitati, familiilor si asociatiilor acestora precum si celor care le sustin cauza, un scop nou, mai extins, in plan politic si social, la toate nivelele societatii, pentru a angaja la dialog autoritatile statului roman si structurile comunitatii internationale, pentru a le implica in luarea deciziilor si pentru a face pasi inainte in directia realizarii obiectivelor de egalitate si incluziune. Principala cerinta pentru a promova, in modul cel mai eficient, sansele egale si participarea sociala a persoanelor cu dizabilitati este realizarea unei aliante puternice intre guverne si organizatiile neguvernamentale reprezentative.
Masuri in plan legislativ si administrativ
In Romania este necesara o legislatie antidiscriminatorie, comprehensiva si puternica, care sa intervina in toate etapele si sub toate aspectele vietii individuale si sociale, pe care persoanele cu dizabilitati trebuie sa le parcurga, inca de la aparitia si identificarea handicapului. Noile acte normative trebuie sa prevada masuri si termene concrete (inclusiv pentru eliminarea barierelor) precum si sanctiuni.
Proiectare pentru toti (design for all) este premisa de la care trebuie sa plece orice politica, legislatie, proiect de accesibilizare sau strategie de creare a bunastarii pentru toti cetatenii acestei tari. Toate initiativele legislative si administrative trebuie sa tina cont si de dizabilitate (handicap).
Problematica dizabilitatii trebuie adusa si mentinuta in curentul principal al societatii (responsabilitatea sectoriala). In toate actele normative, care privesc: educatia, incadrarea in munca, viata sexuala si viata de familie, accesul la informatii si la cultura, sportul, calatoriile si timpul liber, etc., trebuie sa se faca mentiunea ca persoanele cu dizabilitati au acces liber la toate componentele existentiale precum si mentiunea ca orice ingradire constituie contraventie si se sanctioneaza.
Este nevoie si de coerenta legislativa, pentru a se pune de acord toate prevederile legale, pentru a se asigura posibilitatea administrarii integrate a politicilor nationale si locale in domeniu.
Politicile care vizeaza cresterea participarii sociale si egalizarea sanselor trebuiesc insotite de incurajarea si dezvoltarea schimbarii efective a practicilor sociale in acest sens.
Cerem includerea in legile Romaniei a documentelor internationale majore referitoare la persoanele cu dizabilitati si adoptarea unei legi explicite bazata pe principiul "Nimic despre noi, fara noi", adica, nici o decizie a autoritatilor fara consultarea persoanelor cu dizabilitati, prin organizatiile lor realmente reprezentative.
Responsabilitatea principala pentru includerea sociala a persoanelor cu dizabilitati tine de autoritatile publice, dar toti partenerii sociali trebuie sa contribuie, pentru a preveni si elimina barierele in activitatile din toate domeniile si sa incurajeze participarea sociala a acestor persoane.
Dorim introducerea sistemului de "reprezentant? al persoanei cu dizabilitati din institutii si posibilitatea ca ONG-urile care apara drepturile omului pentru persoane cu dizabilitati sa poata verifica respectarea drepturilor omului in institutii (rezidentiale).
Este necesara implicarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, in actiuni de prevenire si combatere a discriminarii, impotriva persoanelor cu dizabilitati.
Este necesara asigurarea din fonduri publice a finantarii organizatiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilitati, in scopul de a li se permite sa-si faca munca de
"advocacy/lobby" intr-un mod independent.
Finantarile din foduri publice sau private, inclusiv cele din partea UE trebuie sa faca accesibilitatea un criteriu obligatoriu (in sensul larg al termenului de accesibilitate). Strategia UE impotriva excluderii sociale si a saraciei (care implica un Memorandum Integrat al Incluziunii, in fiecare tara candidata, inclusiv in Romania), trebuie sa considere persoanele cu dizabilitati ca pe unul dintre grupurile tinta principale - privind facilitatile legate de dizabilitate.
Schimbarea atitudinilor
Este necesar sa se actioneze pentru a creste gradul de constientizare a societatii romanesti, in legatura cu persoanele cu dizabilitati, cu drepturile, nevoile, potentialul, valoarea si contributia acestora. Actiunile trebuie sa vizeze elaborarea unor programe de educatie publica, care sa fie puse in aplicare in invatamantul preuniversitar si universitar si care sa fie implementate de "agenti ai schimbarii" - organizatiile neguvernamentale in domeniu.
Trebuie sa se desfasoare o campanie publica nationala, de constientizare a societatii romanesti in problematica dizabilitatii.
Sunt necesare actiuni pozitive, afirmative, in favoarea persoanelor cu dizabilitati, in toate
sferele vietii sociale. Mass media poate promova principiilele sanselor egale si ale incluziunii, prin aducerea in lumina in special a politicienilor, a reprezentantilor ONG-urilor si a jurnalistilor care cunosc aceste concepte si care pot ajuta opinia publica sa isi formeze o imagine corecta, din punctul de vedere al atitudinii fata de persoanele cu dizabilitati.
Servicii care promoveaza o viata independenta
Pentru asigurarea independentei in viata de zi cu zi cat si pentru exercitarea drepturilor lor, persoanele cu dizabilitati trebuie sa:
- aiba asigurate servicii de sprijin, inclusiv instrumente de asistare, in functie de necesitatile diverse ale persoanelor cu dizabilitati
- primeasca dispozitivele de asistare, gratuit si/sau la preturi mici, astfel ca persoanele cu dizabilitati si familiile lor sa-si poata permite achizitionarea acestora;
- fie mentinute in mediul lor obisnuit de viata de catre asistentii personali si/sau serviciile de ingrijire la domiciliu (comunitare) prevenindu-se astfel institutionalizarea acestora;
- ii informeze asupra drepturilor si obligatiilor ce rezulta din legislatia in vigoare;
- ii informeze asupra mijloacelor si metodelor de a se proteja impotriva violentei si abuzurilor, in interiorul si in afara familiei;
- ii sprijine sa-si intemeieze o familie si sa devina parinti.
Este necesara o analiza separata si nuantata (diferentiata) in cazul internatelor scolilor speciale, Acestea trebuie sa revina, in principiu, scolilor speciale, pentru a se asigura un continuum al procesului educational.
In scopul de a dezvolta servicii comunitare, pentru persoanele cu dizabilitati, este nevoie de: promovarea parteneriatelor public-privat; clarificarea sistemului de finantare a acestora; deschiderea unei competitii deschise pentru finantare din bani publici intre ONG-urile furnizoare de servicii si institutiile de stat; eliminarea prevederilor birocratice din legislatia sanitara; formarea personalului pentru servicii comunitare.
Accesibilitatea (caracterul public al dizabilitatii)
Accesibilizarea in toate aspectele vietii - profesionale, sociale, culturale etc - este conditia de baza a integrarii persoanelor cu dizabilitati in societatea romaneasca. Este necesara crearea de servicii care sa asigure efectiv realizarea accesibilitatii.
Pentru a participa integral la viata comunitatii, persoanele cu dizabilitati trebuie sa aiba acces la aceleasi (aceeasi cantitate de) informatii ca toata lumea, in acelasi timp cu toti oamenii si fara costuri aditionale. Toate informatiile publice trebuie proiectate pentru de a fi accesibile, de la inceput.
Accesibilizarea cere o punere in practica a unui set de indicatori privind o autentica acceptare si includere sociala a diferentelor, ca fiind o strategie de schimbare a atitudinii, care intra in responsabilitatea autoritatilor publice nationale/locale dar si a organizatiilor persoanelor cu dizabilitati.
Accesibilitatea pune probleme specifice pentru fiecare tip (sub-grup) de dizabilitati.
Educatia
Persoanele cu handicap (dizabilitati), oricare ar fi natura sau gradul de handicap, au dreptul la o educatie scolara gratuita, adaptata la nevoile si dorintele lor.
Persoanele cu dizabilitati si familiile acestora sunt principalul factor de decizie cu privire la alegerea formei de educatie/invatamant - obisnuit, special, alternativa educationala etc.
Asigurarea sanselor egale in educatie presupune ca necesitatile de educatie ale persoanelor cu dizabilitati au o valoare egala cu ale celorlalte persoane. Egalizarea sanselor are in vedere atat necesitatile generale cat si cele individuale de educatie si vizeaza, pe de alta parte, eliminarea obstacolelor care pot aparea in accesul si participarea la procesul de invatamant.
Autoritatile si institutiile scolare au obligatia de a asigura conditiile si serviciile de ordin ambiental si echipamentele necesare in unitatile scolare (speciale sau obisnuite), pentru a facilita egalizarea sanselor in accesul, deplasarea, comunicarea (inclusiv specifica si alternativa) si participarea efectiva in spatii scolare a persoanelor cu dizabilitati.
Politica scolara pentru persoanele cu dizabilitati va incuraja integrarea graduala a serviciilor speciale de educatie in sistemul obisnuit de educatie/invatamant. Includerea in scoli obisnuite se va face in functie de potentialul psiho-social ale copilului, de performantele sale scolare, de beneficiile asupra dezvoltarii personalitatii sale, plenare si libere. Scolile speciale si cele obisnuite trebuie sa coopereze in asigurarea unui continuum de oferte educationale, pentru a se asigura posibilitatea de alegere si de combinare dintre cele doua sisteme (special si obisnuit).
In conditiile scolarizarii in invatamantul obisnuit, autoritatile educationale si cadrele didactice au obligatia de a cunoaste modalitatile de lucru cu elevii cu dizabilitati integrati, de a adapta structurile si organizarea scolara, curriculumul si modalitatile de examinare a progresului in invatare. Trebuie asigurate serviciile specifice necesare, inclusiv cadre didactice de sprijin.
Este necesara derularea unui amplu proces de informare si educare a cadrelor didactice, pentru ca schimbarea de atitudine sa inceapa cu ele, pentru ca apoi sa propage la randul lor o atitudine echitabila, nediscriminatorie, fata de persoanele cu dizabilitati. Este deosebit de important ca procesul de raspandire a cunostintelor si promovarea unei atitudini nediscriminatorii fata de persoanele cu dizabilitati sa fie extins si asupra parintilor, asupra intregii comunitati.
Scoala trebuie sa-si deschida larg portile si sa antreneze parintii si rudele elevilor, voluntarii, ONG-urile si alti actori, in procesul educational adresat copiilor comunitatii.
Este necesara promovarea educatiei permanente, ca un element important pentru includerea sociala a adultilor cu dizabilitati.
Recomandam o Strategie Nationala Educationala Unica, Incluziva care sa ofere modelul unei schimbari reale de optica in tratarea problemelor dizabilitatii si in general a diversitatii in scoli.
Pregatirea profesionala si incadrarea in munca
Principiul dublei abordari (non-discriminare + actiune pozitiva) are in acest context o relevanta aparte. Este necesar atat accesul la pregatire in orice meserie accesibila, in functie de capacitate, cat si egalizarea sanselor, pe tipuri si grade de dizabilitate, inclusiv prin accesibilizarea si adaptarea unor meserii specifice in acest sens.
Se impune reforma urgenta a invatamantului profesional postgimnazial si modernizarea celui postliceal, pentru elevii cu dizabilitati. La nivel postgimnazial, accentul trebuie sa se puna nu doar pe meserii in integralitatea lor ci si pe efectuarea de operatiuni si faze, in relatie strinsa cu exigentele pietei muncii si/sau cu perspectiva atelierelor protejate.
Cerem posibilitatea de pregatire in noi meserii - pe linga profesiunile existente, mai ales cele liberale - respectiv meserii si indeletniciri ale persoanelor cu dizabilitati.
Sustinem crearea posibilitatilor de reconversie profesionala, in meserii cerute pe piata muncii.
In legatura cu Directiva Comisiei Europene asupra tratamentului egal la locul de munca, solicitam informarea ONGurilor privind procesul de negociere cu UE a acestui capitol din aquis-ul comunitar, pana la adoptarea Directivei, precum si accelerarea procedurilor de adoptare de catre Romania.
Viata intima si viata de familie
Trebuie asigurata o informare deplina, prin mijloacele si metodele specifice fiecarui tip de dizabilitate, cu privire la viata sexuala. Participarea persoanelor vizate se va face numai la structuri si comunitati mixte, in toate etapele vietii lor.
In cadrul familiei, se va face informarea completa a parintilor cu dizabilitati asupra riscului transmiterii la copii a bolii care, eventual, le-a provocat lor dizabilitatea.
Accesul la cultura si informatie
Solicitam punerea la dispozitia persoanelor cu dizabilitati a tuturor mijloacelor specifice de acces la cultura si informatie: tipar braille, carte audio si carte audio electronica pentru nevazatori; comunicare in limbajul mimico-gestual, subtitrarea si aparatura specifica pentru surzi; mijloace specifice persoanele cu dificultati de deplasare; conectarea la internet si furnizarea de programe de calculator adaptate; orice alte mijloace si adaptari necesare egalizarii sanselor in acest domeniu, specifice fiecarui tip de dizabilitate.
Accesul la functii publice
Trebuie asigurat acces deplin la functiile de responsabilitate publica, persoanelor cu dizabilitati, care dispun de capacitatea si performanta necesare, precum si organizarea locului de munca, adaptat de asa maniera incat sa nu existe nici un fel de bariera.
Organizatiile neguvernamentale autoare si sustinatoare ale acestui document ar fi foarte incantate daca si alte organizatii, institutii si persoane interesate, partenerii sociali (media, sindicate, angajatori, autoritati locale etc) si-ar exprima opinia si, dupa caz, adeziunea pentru
MANIFESTUL DIZABILITATII IN ROMANIA