FEDERATIA ONPHR

ONPHR » Legislatie » Legislatie nationala

· Despre ONPHR
· Accesibilitate
· Legislatie
◊ Legislatie nationala
◊ Legislatie internationala
· Informatii si adrese utile
· Galerie personalitati
· Stiri
· Alte resurse
· Implica-te!
· Diverse

L 17/2001

Lege nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998

Parlamentul Rom?niei

Parlamentul Rom?niei adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.

Această lege a fost adoptată de Senat ?n şedinţa din 11 mai 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia Rom?niei.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor ?n şedinţa din 6 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia Rom?niei.

Bucureşti, 22 februarie 2001.
Nr. 17.




_________
*) Traducere.

PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentei convenţii,
lu?nd ?n considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,
lu?nd ?n considerare Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950,
lu?nd ?n considerare Carta socială europeană din 18 octombrie 1961,
lu?nd ?n considerare Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966,
lu?nd ?n considerare Convenţia referitoare la protecţia persoanelor ?n privinţa tratamentului automatizat al datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981,
lu?nd, de asemenea, ?n considerare Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
consider?nd că ţelul Consiliului Europei este să realizeze o uniune mai str?nsă ?ntre membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui ţel este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
conştiente de rapida dezvoltare a biologiei şi medicinei,
convinse de necesitatea respectării fiinţei umane, deopotrivă ca individ, c?t şi ?n apartenenţa sa la specia umană, şi recunosc?nd importanţa de a i se asigura demnitatea,
conştiente de actele care ar putea pune ?n pericol demnitatea umană printr-o folosire improprie a biologiei şi medicinei,
afirm?nd că progresele biologiei şi medicinei trebuie utilizate ?n beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,
subliniind necesitatea unei cooperări internaţionale pentru ca umanitatea ?n ?ntregime să beneficieze de aportul biologiei şi medicinei,
recunosc?nd importanţa de a promova o dezbatere publică asupra ?ntrebărilor puse de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi asupra răspunsurilor care trebuie date,
dorind să reamintească fiecărui membru al societăţii care ?i sunt drepturile şi responsabilităţile,
ţin?nd seama de lucrările Adunării Parlamentare ?n acest domeniu, inclusiv de Recomandarea 1160 (1991) privind elaborarea unei convenţii de bioetică,
hotăr?te să ia ?n domeniul biologiei şi medicinei măsurile proprii garantării demnităţii fiinţei umane şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,
au convenit asupra următoarelor:

Părţile la această convenţie protejează demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei.
Fiecare parte va lua ?n legislaţia sa internă măsurile necesare pentru a da efect dispoziţiilor prezentei convenţii.

Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.

Părţile iau, ţin?nd seama de nevoile de sănătate şi de resursele disponibile, măsurile adecvate ?n scopul de a asigura, ?n sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la ?ngrijiri de sănătate de calitate adecvată.

Orice intervenţie ?n domeniul sănătăţii, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduită aplicabile ?n speţă.

O intervenţie ?n domeniul sănătăţii nu se poate efectua dec?t după ce persoana vizată şi-a dat consimţăm?ntul liber şi ?n cunoştinţă de cauză.
Această persoană primeşte ?n prealabil informaţii adecvate ?n privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi ?n privinţa consecinţelor şi riscurilor.
Persoana vizată poate ?n orice moment să ?şi retragă ?n mod liber consimţăm?ntul.

1. Sub rezerva art. 17 şi 20, o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, dec?t spre beneficiul său direct.
2. Atunci c?nd, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului său, a unei alte autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
Părerea minorului va fi luată ?n considerare ca un factor din ce ?n ce mai hotăr?tor, ?n funcţie de v?rsta şi de gradul său de maturitate.
3. Atunci c?nd, conform legii, un major nu are, datorită unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului său, a unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
Persoana vizată trebuie ?n măsura posibilului să fie asociată procedurii de autorizare.
4. Reprezentantul, autoritatea, persoana sau instanţa menţionată la paragrafele 2 şi 3 primeşte, ?n aceleaşi condiţii, informaţiile prevăzute la art. 5.
5. Autorizaţia prevăzută ?n paragrafele 2 şi 3 poate fi ?n orice moment retrasă ?n interesul persoanei vizate.

Persoana care suferă de o tulburare mintală gravă nu poate fi supusă fără consimţăm?ntul său la o intervenţie destinată să ?i trateze această tulburare dec?t atunci c?nd absenţa unui astfel de tratament riscă să ?i prejudicieze grav sănătatea şi sub rezerva condiţiilor de protecţie prevăzute de lege, cuprinz?nd proceduri de supraveghere şi de control, precum şi căi de recurs.

Atunci c?nd, datorită unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţăm?ntul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical ?n folosul sănătăţii persoanei vizate.

Vor fi luate ?n considerare dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care ?n momentul intervenţiei nu este ?ntr-o stare care să ?i permită să ?şi exprime voinţa.

1. Orice persoană are dreptul la respectul vieţii sale private din punct de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.
2. Orice persoană are dreptul să cunoască orice informaţie culeasă cu privire la sănătatea sa. Cu toate acestea, dorinţa unei persoane de a nu fi informată trebuie respectată.
3. ?n cazuri excepţionale legea poate prevedea, ?n interesul pacientului, restricţii la exercitarea drepturilor menţionate la paragraful 2.

Orice formă de discriminare ?mpotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă.

Nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boală, fie spre a depista o predispoziţie sau o susceptibilitate genetică la o boală, dec?t ?n scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţifică legată de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat.

O intervenţie destinată să modifice genomul uman nu se poate face dec?t din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dacă nu are drept scop introducerea unei modificări ?n genomul descendenţilor.

Utilizarea tehnicilor de procreaţie asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil dec?t ?n scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sex.

Cercetarea ştiinţifică ?n domeniul biologiei şi medicinei se exercită liber, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii şi a altor dispoziţii juridice care asigură protecţia fiinţei umane.

Nu se poate ?ntreprinde nici o cercetare pe o persoană dec?t dacă sunt ?ntrunite cumulativ următoarele condiţii:
(i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilă
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate ?n comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
(v) consimţăm?ntul prevăzut la art. 5 a fost dat ?n mod expres, specific şi a fost consemnat ?n scris. Acest consimţăm?nt poate fi retras ?n orice moment, ?n mod liber.

1. O cercetare nu se poate face pe o persoană care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimţi, dec?t dacă sunt ?ntrunite cumulativ condiţiile următoare:
(i) sunt ?ndeplinite condiţiile prevăzute la art. 16 subparagrafele (i) şi (iv);
(ii) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;
(iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecţi capabili să ?şi dea consimţăm?ntul;
(iv) autorizarea necesară prevăzută la art. 6 a fost dată specific şi ?n scris;
(v) persoana ?n cauză nu are obiecţii.
2. ?n mod excepţional şi sub condiţiile de protecţie prevăzute de lege, atunci c?nd cercetarea nu are potenţialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei ?n cauză, o astfel de cercetare poate fi autorizată numai dacă sunt ?ntrunite condiţiile enunţate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) şi (v), precum şi următoarele condiţii suplimentare:
(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o ?mbunătăţire semnificativă a ?nţelegerii ştiinţifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obţinerea ?n final a unor rezultate care să dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana ?n cauză sau pentru alte persoane din aceeaşi categorie de v?rstă sau care suferă de aceeaşi boală ori tulburare sau care se află ?n aceeaşi stare;
(ii) cercetarea prezintă doar un risc minim şi o povară minimă pentru persoana ?n cauză.

1. Atunci c?nd cercetarea pe embrioni in vitro este permisă de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvată a embrionului.
2. Este interzisă crearea de embrioni umani ?n scopuri de cercetare.

1. Prelevarea de organe sau ţesuturi de la o persoană ?n viaţă ?n scopul transplantării se poate face numai ?n interesul terapeutic al primitorului şi numai atunci c?nd nu există ţesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoană decedată şi nici altă metodă terapeutică alternativă de o eficacitate comparabilă.
2. Consimţăm?ntul necesar, astfel cum se prevede la art. 5, trebuie să se fi dat expres şi specific, fie ?n scris, fie ?n faţa unei instanţe oficiale.

1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau ţesut de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţăm?ntul conform art. 5.
2. ?n mod excepţional şi ?n condiţiile prevăzute de lege prelevarea de ţesuturi regenerabile de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţăm?ntul poate fi autorizată dacă sunt reunite următoarele condiţii:
(i) nu există donator disponibil care să aibă capacitatea de a-şi da consimţăm?ntul;
(ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;
(iii) donarea trebuie să fie de natură să salveze viaţa primitorului;
(iv) autorizarea prevăzută la paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 s-a dat specific şi ?n scris, conform legii şi cu aprobarea instanţei competente;
(v) donatorul potenţial ?n cauză nu obiectează.

Corpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie ?n sine sursă de c?ştig financiar.

Atunci c?nd ?n cursul unei intervenţii se prelevează o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi păstrată şi utilizată ?n alt scop dec?t acela pentru care a fost prelevată şi numai dacă acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţăm?nt.

Părţile vor asigura o protecţie juridică adecvată pentru a preveni sau a ?mpiedica de ?ndată ?ncălcarea ilegală a drepturilor şi a principiilor recunoscute ?n prezenta convenţie.

Persoana care a suferit daune nejustificate de pe urma unei intervenţii are dreptul la o reparaţie echitabilă conform condiţiilor şi procedurilor prevăzute de lege.

Părţile vor prevedea sancţiuni adecvate care să se aplice ?n cazurile de ?ncălcare a dispoziţiilor cuprinse ?n prezenta convenţie.

1. Exercitarea drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute ?n prezenta convenţie nu poate face obiectul altor restricţii dec?t cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare ?ntr-o societate democratică pentru siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sănătăţii publice sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.
2. Restricţiile vizate la paragraful precedent nu se pot aplica art. 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20 şi 21.

Nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca o limitare sau o afectare ?n vreun alt mod a posibilităţii ca o parte să acorde o protecţie mai largă faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei dec?t cea stipulată ?n prezenta convenţie.

Părţile la această convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, ?n special ?n lumina implicaţiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, ?n absenţa oricărui litigiu concret aflat ?n derulare ?n faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii, la cererea:
- Guvernului unei părţi, după ce a informat celelalte părţi;
- Comitetului instituit prin art. 32, ?n alcătuirea sa restr?nsă la reprezentanţii părţilor la această convenţie, printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate.

La cererea secretarului general al Consiliului Europei orice parte va furniza explicaţii privind modul ?n care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a oricăreia dintre dispoziţiile prezentei convenţii.

Protocoale pot fi ?ncheiate conform dispoziţiilor art. 32, ?n vederea dezvoltării ?n domenii specifice a principiilor conţinute ?n prezenta convenţie.
Protocoalele sunt deschise spre semnare semnatarilor convenţiei. Ele vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba protocoalele fără să fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior ori simultan convenţia.

1. Sarcinile ?ncredinţate Comitetului conform prezentului articol şi art. 29 vor fi aduse la ?ndeplinire de Comitetul director pentru bioetică (CDBI) sau de orice alt comitet desemnat ?n acest scop de Comitetul de Miniştri.
2. Fără a se prejudicia prevederile art. 29, fiecare stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecare parte la prezenta convenţie care nu este membră a Consiliului Europei pot fi reprezentate şi pot dispune de un vot ?n cadrul Comitetului atunci c?nd acesta aduce la ?ndeplinire sarcinile care ?i sunt ?ncredinţate prin prezenta convenţie.
3. Orice stat prevăzut la art. 33 sau invitat să adere la convenţie ?n conformitate cu prevederile art. 34, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat ?n cadrul Comitetului de un observator. Dacă Comunitatea Europeană nu este parte, ea poate fi reprezentată ?n Comitet de un observator.
4. ?n scopul urmăririi progreselor ştiinţifice prezenta convenţie va fi examinată ?n cadrul Comitetului ?n termen de cel mult 5 ani de la intrarea sa ?n vigoare, iar ulterior la intervale hotăr?te de Comitet.
5. Orice propunere de amendament la prezenta convenţie, precum şi orice propunere de protocol sau de amendament la un protocol, prezentate de o parte, de Comitet sau de Comitetul de Miniştri, vor fi comunicate secretarului general al Consiliului Europei şi ?naintate de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi, oricărui stat invitat să semneze prezenta convenţie conform art. 33 şi oricărui stat invitat să adere conform art. 34.
6. Comitetul va examina propunerea nu mai devreme de două luni după ce a fost ?naintată de secretarul general ?n conformitate cu paragraful 5. Comitetul va supune aprobării Comitetului de Miniştri textul adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. După aprobare acest text va fi comunicat părţilor ?n vederea ratificării, acceptării sau aprobării sale.
7. Orice amendament va intra ?n vigoare, pentru acele părţi care l-au acceptat, ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care 5 părţi, dintre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei vor informa secretarul general că l-au acceptat.
Pentru orice parte care ?l va accepta ulterior amendamentul va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care acea parte va informa Secretariatul cu privire la acceptarea sa.

1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunităţii Europene.
2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, ?şi vor exprima consimţăm?ntul de a fi legate de convenţie ?n conformitate cu prevederile paragrafului 2.
4. Pentru orice semnatar care ?şi exprimă ulterior consimţăm?ntul de a fi legat de convenţie aceasta va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

1. După intrarea ?n vigoare a prezentei convenţii Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea părţilor, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la această convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 paragraful d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de reprezentare ?n Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice stat care aderă la prezenta convenţie aceasta va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

1. Orice semnatar poate, la semnare sau la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să specifice teritoriul sau teritoriile la care se va aplica această convenţie. Orice alt stat poate formula aceeaşi declaraţie ?n momentul depunerii instrumentului de aderare.
2. Orice parte poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea acestei convenţii la orice alt teritoriu specificat ?n declaraţie şi căruia ?i asigură relaţiile internaţionale sau ?n numele căruia este abilitată să se angajeze. Pentru un astfel de teritoriu convenţia va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3. Orice declaraţie făcută ?n virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, pentru orice teritoriu desemnat de această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va ?ncepe să producă efecte ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

1. Orice stat şi Comunitatea Europeană pot, ?n momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să formuleze o rezervă cu privire la o anumită dispoziţie a convenţiei, ?n măsura ?n care o lege aflată atunci ?n vigoare pe teritoriul lor nu este conformă cu acea dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate ?n baza acestui articol.
2. Orice rezervă emisă conform prezentului articol va conţine o scurtă expunere a legii relevante.
3. Orice parte care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie ?n baza paragrafului 2 al art. 35 poate, pentru teritoriul respectiv, să formuleze o rezervă, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente.
4. Orice parte care a formulat rezerva menţionată ?n acest articol poate să o retragă prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va ?ncepe să producă efecte ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.

1. Orice parte poate ?n orice moment să denunţe această convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.
2. O astfel de denunţare va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor Consiliului, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi şi oricărui alt stat care a fost invitat să adere la această convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice dată de intrare ?n vigoare a acestei convenţii conform art. 33 sau 34;
d) orice amendament sau protocol adoptat conform art. 32 şi data la care un astfel de amendament sau protocol intră ?n vigoare;
e) orice declaraţie făcută ?n virtutea dispoziţiilor art. 35;
f) orice rezervă sau retragere a unei rezerve ca urmare a prevederilor art. 36;
g) orice alt act, comunicare sau notificare legată de această convenţie.
Drept care subsemnaţii, ?mputerniciţi ?n acest scop, au semnat prezenta convenţie.
?ntocmită la Oviedo (Asturias) la 4 aprilie 1997, ?n limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, ?ntr-un singur exemplar care va fi depus ?n arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei convenţii şi oricărui stat invitat să adere la această convenţie.




_______
*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, alte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentului protocol adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei,
lu?nd act de evenimentele ştiinţifice intervenite ?n materie de clonare a mamiferelor, ?n special prin diviziune embrionară şi prin transfer de nucleu,
conştiente de progresele pe care anumite tehnici le pot aduce ?n sine cunoaşterii ştiinţifice, precum şi aplicaţiilor lor medicale,
lu?nd ?n considerare că clonarea ar putea deveni o posibilitate tehnică,
lu?nd notă că diviziunea embrionară se poate produce natural şi poate conduce uneori la naşterea de gemeni identici din punct de vedere genetic,
lu?nd ?n considerare totuşi că instrumentalizarea fiinţei umane prin crearea deliberată de fiinţe umane identice din punct de vedere genetic este contrară demnităţii omului şi constituie o utilizare improprie a biologiei şi medicinei,
lu?nd totodată ?n considerare marile dificultăţi de ordin medical, psihologic şi social pe care o atare practică biomedicală, utilizată deliberat, le-ar putea implica pentru toate persoanele ?n cauză,
lu?nd ?n considerare obiectul Convenţiei privind drepturile omului şi biomedicina şi, ?n special, principiul enunţat la art. 1, menit să protejeze fiinţa umană ?n demnitatea şi identitatea sa,
au convenit asupra celor ce urmează:

1. Este interzisă orice intervenţie av?nd drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte.
2. ?n sensul prezentului articol, prin expresia fiinţă umană genetic identică unei alte fiinţe umane se ?nţelege o fiinţă umană care are ?n comun cu o altă fiinţă umană ansamblul genelor nucleare.

Nici o derogare nu este autorizată de la dispoziţiile prezentului protocol ?n baza art. 26 paragraful 1 din convenţie.

Părţile consideră art. 1 şi 2 din prezentul protocol drept articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se aplică ?n consecinţă.

Prezentul protocol este deschis spre semnare de către semnatarii convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fără să fi ratificat, acceptat sau aprobat convenţia anterior sau simultan. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

1. Prezentul protocol va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţăm?ntul de a fi legate prin protocol conform dispoziţiilor art. 4.
2. Pentru orice semnatar care ?şi va exprima ulterior consimţăm?ntul de a fi legat prin protocol acesta va intra ?n vigoare ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

1. După intrarea ?n vigoare a prezentului protocol orice stat care a aderat la convenţie va putea adera şi la prezentul protocol.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea la secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare care va ?ncepe să producă efecte ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii sale.

1. Orice parte poate, ?n orice moment, să denunţe prezentul protocol, adres?nd o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va ?ncepe să producă efecte ?n prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi şi oricărui alt stat care a fost invitat să adere la convenţie:
a) orice semnătură
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice dată de intrare ?n vigoare a prezentului protocol conform art. 5 şi 6;
d) orice alt act, notificare sau comunicare care are legătură cu prezentul protocol.
Drept care subsemnaţii, ?mputerniciţi ?n acest scop, au semnat prezentul protocol.
?ntocmit la Paris la 12 ianuarie 1998, ?n limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, ?ntr-un singur exemplar care va fi depus ?n arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei, oricărui stat invitat să adere la convenţie şi Comunităţii Europene.

---