Piciorul diabetic, complicație majora la persoanele diagnosticate cu diabet zaharat, afectează structurile membrelor inferioare din cauza deteriorării nervilor periferici și a circulației sanguine. Simptomele cele mai frecvente sunt durere, infecții și tulburări de mers. Așadar, lezarea nervilor va determina diminuarea sau chiar dispariția sensibilității de la nivelul piciorului. Din acest motiv, pacienții nu vor simți tăieturi și răni care pot apărea la nivelul membrelor inferioare.
Cele mai frecvente simptome ale piciorului diabetic:
– Senzația de amorțeală sau furnicături la nivelul piciorului, în special noaptea și în repaus;
– Senzația de arsură;
– Lipsa sensibilitatii termice la Schimbările de temperatură
– Infecții fungice;
– Bătături și calozitati ;
– Zone de piele uscată în care se regăsesc crăpături, în special la nivelul călcâielor;
– Miros neplăcut al picioarelor;
– Schimbarea culorii pielii;
– Răni care se vindecă greu.
Tăieturile și rănile reprezintă primii pași spre infecții și ulcerații, dacă sunt neglijate. Vasele de sânge vor fi afectate în acest caz, astfel că piciorul va fi privat de o cantitate normală de oxigen. În lipsa oxigenului vindecarea devine un proces de lungă durată.
Tratamentul piciorului diabetic, afecțiune cronică care nu trebuie neglijată, se face printr-o strânsă colaborare între medicul de familie, diabetolog și chirurg. Obiectivul principal este acela de a controla glicemia și de a evita amputația. Pacientul are obligația de a-și verifica picioarele zilnic pentru a putea observa rănile din timp și pentru a evita extinderea infecției. Apariția unor astfel de răni necesită prezentarea de urgență la medic pentru a stabili tratamentul adecvat.
Dacă piciorul persoanelor cu diabet nu este îngrijit corespunzător, în scurt timp pacientul se va confrunta cu abces, gangrenă diabetică, deformări, picior Charcot sau alte tulburări. La rândul lor, aceste complicații netratate conduc la amputarea membrului, situație pe care nici pacienții, dar nici medicii nu o doresc.
Acesta este motivul pentru care se recomandă o verificare atentă a piciorului în fiecare zi, alături de controlarea glicemiei, precum și prezentarea la medic pentru cea mai mică suspiciune de leziune, roșeață sau umflătură. Prin urmare, pot fi evitate pierderea masei musculare sau a unei părți a piciorului. Totodată, comunicarea cu medicul este importantă pe tot parcursul tratamentului.
Testul Michigan – Important pentru pacienții cu picior diabetic
Testul Michigan este o metodă de testare acreditată și utilizată la scară largă care ajută la depistarea neuropatiei periferice și a piciorului diabetic. Metoda este una simplă, neinvazivă și precisă. Prin utilizarea testului Michigan pacientul poate preveni apariția complicațiilor generate de diabet prin descoperirea simptomelor incipiente.
Testul Michigan poate fi realizat de către medicul specialist sau chiar de către pacientul cu diabet (printr-o formă de autodiagnosticare). În timpul consultației vor fi examinate pacientului membrele inferioare (fără șosete și pantofi), iar orice anomalie va fi marcată sub formă de puncte.
În ceea ce privește autodiagnosticarea, testul durează aproximativ 3 minute și cuprinde 15 întrebări pentru a depista simptomele neuropatiei diabetice. Se recomandă ca testarea pacientului să fie efectuată o dată la 6 luni.
